Race Report: RGT Infernul Muntelui

Dupa cum am zis saptamana trecuta, urmeaza race report-ul concursului denumit Infernul Muntelui: Am ajuns vineri in Sinaia si, dupa ce am umplut ghiozdanul cu paste si bere bruna, am fost intr-o tura de reculegere pe traseu. Prima impresie: Dumnezo cu mila! Panta lunga, destul de abrupta, de categoria a 3-a, si o coborare destul de tehnica, cu multe ace de par. M-am gandit la parcurgerea a 10 ture (dovedide a fi 9 pana la urma in ziua concursului) pe traseu asta si mi-am dat seama cat de bine a ales Alex Ciocan denumirea concursului, crezand ca a hiperbolizat-o la inceput. Parerea s-a transpus si a doua zi cand, dupa start, desi am reusit sa urc cu cel de-al doilea pluton care contineau nume grele ale ciclismului autohton, Plesea, Frunzeanu, Nechita, ..., am ramas aproape paralizat pe coborare.Parca cineva mi-o legat mainile cu banda adeziva de frane. Asa am mers prima tura, a doua, revenindu-mi in fire abia la a 3-a. Atunci infernul, dezvoltat de caldura insuportabila, de bicicleta care avea nevoie de "mecanica fina" ca sa schimbe foile si de durerea se accentua, s-a transformat intr-un minunat contratimp in care concuram eu cu persoana mea.

Suporterii si voluntarii aruncau cantitati enorme de apa pe noi, ne incurajau, ne faceau poze sau ne fugareau cu tritonul. Ma simteam exact ca intr-o etapa de nivel Word Tour, asa ca de ce sa dezamagesc lumea? Si incepe tata sa pedalezi in adevaratul sens al cuvantului. M-am obisnuit cu coborarea, iar pe catarare zambetul mi-a fost pus pe buze de incurajari si glume pe care le faceam cand in stanga cand in dreapta. Am prins un avant imens, ajungand persoana dupa persoana, fie ca le prindeam cu o tura, fie ca le prindeam din spate. Asa am tot continuat pana in tura a 8-a cand am reusit sa il ajung pe Basso. Atunci mi-am zis :"Esti a-l dracu daca reusesti sa prinzi generalu." Si am continuat si mai tare, in contextu in care pe majoritatea pianul era cazut destul de rau. Aici am avut si un ajutor destul de mare datorita produselor celor de la Etixx, si in special al gelului isotonic. Am reusit sa termin toate cele 9 ture care trebuiau parcurse si chiar m-am clasat pe locul 7 la general masculin. Am fost uimit cand mi-am aflat rezultatul. Am fost si mai uimit insa cand am vazut ca am depasit toata echipa Tusnad Cycling Team si am reusit sa fiu primul junior, nefiind premiat la categorie datorita clasamentului general datorita regulamentului. Chiar mi-am facut rost si de o porecla noua din partea prezentatorului de la Eurosport , "Veverita".

Acum insa vine partea mai grea, din cauza careia nu reusesc sa imi tin cuvantul si sa fac race report-ul concursului de XCO de la Iasi, si anume calatoria pana la locul respectiv. Am ajuns pe la 1-2 dimineata la Iasi si am reusit sa dorm 4 ore si jumatate. Plouase torential toata noaptea. Oboseala si noroiul au facut impracticabil, cel putin in mintea mea, traseul care si asa era destul de tehnic, cu drop-uri si cateva pante mai abrupte. Asadar am decis sa nu mai particip, nevrand sa risc sa imi rupt gatul din nou, de data aceasta cu 4 zile inainte de campionatele nationale a caror articol urmeaza. Mi-am cerut scuze antrenorului si domnului Dan Muraru si mi-am petrecut jumatate din zi intins in iarba, gandindu-ma la drumul lung pana acasa si la concursurile ce vor sa vie. Pana la acele concursuri, dar mai ales pana la acele race reporturi, stay awesome gotham! Ceaustoc!

Parere finala