Race Report: Campionatele Nationale

Din diverite motive, dar in special datorita faptului ca sunt un lenes si jumatate (conserv energia pentru pedalat), reusesc sa public cu intarziere race report-ul campionatelor nationale. Tin sa precizez ca nu sunt doua race report-uri diferite si ca le-am combinat deoarece nu prea sunt multe chestii de zis la proba de contratimp. Asa ca uite cum s-au desfasurat luptele pentru purtarea unui tricou in culorile tricolorului din perspectiva mea. Incepem cu deplasarea pana la Deva, un drum nu foarte lung, de vreo 200 de km din centrul tarii. Am fost cazati pe soseaua Hunedoarei, in "mijlocul" pustietatii, la distante egale intre Deva si Hunedoara. Cel putin nu era liniste deoarece atat Vointa Arad, pretinii mei de la marginea tarii, cat si Torpedo Zarnesti erau cazati in aceeasi incinta. Nu mi-am pus cine stie ce mancare cu mine, adica nu mi-am pus decat geluri si batoane, cu ideea ca vom fi serviti ca la carte. Rareori am gresit asa de tare. Atat eu cat si aradenii am mancat mai mult din traista lor, cei de la Zarnesti descurcandu-se si ei cu mancarea adusa. Asta se intampla miercuri. Am facut o tura de recunoastere a unei sosele plate si drepte de parca ar fi fost facuta cu linearul ca sa vedem ce ne asteapta a doua zi la contratimp. Urmeaza sedinta tehnica in urma carora ne-am primit numerele, 34 aveam eu, si ordinea de start la contratimp. A doua zi incepe entuziasmata pana la micul dejun. Reusesc sa trec peste si sa primesc ceva mai special undeva pe la ora 11 inainte de a pleca pentru a-mi face incalzirea deoarece aveam startul la 12:07. Cadetii deja trebuiau sa treaca prin fata pensiunii, insa nimic. Si astept, echipat, sa se dea startul pentru a ma putea duce si eu sa concurez, deja cu o ora intarziere, cand suntem anuntati ca nu se tin nationalele de contratimp. Cand am auzit asta credeam ca este o gluma proasta, care insa s-a adeverit. Nationalele nu se tinuse deoarece "desteptul" care organizase campionatele facuse si primise aprobare pentru folosirea benzilor din mijloc a soselei, pe prima banda de pe fiecare sens masinile circuland regulamentar (prima dovada de inteligenta). A doua dovada este redata de decizia comisarului care a zis ca nu-si risca pielea sa ne calce o masina deoarece nu sunt suficiente garduri (din nou, dovada organizatorului). Nervii se acumuleaza si, pana la urma, cu ajutorul celor de la Bikexpert si a presedintelui Novak, facem rost de inca 300 de garduri. Startul imi este reprogramat vineri, de la 12:37. Vine si ziua de vineri si, impreuna cu Radu, mergem la start inca de la 11:30. Am tot tras de antrenor sa ajungem mai repede ca sa pot face incalzirea, insa ii era mai bine sa stea sub aerul conditionat din camera. Am ajuns cu aradeanul la start si asteptam. Pana vin antrenorii, undeva pe la 12:10, am facut rost de chip-uri, de o casca de contratimp din partea lui Timy si de nervi acumulati la maxim. Vine antrenorul, dau sa umflu rotile si surpriza: Se rupe valva de pe spate, se rupe valva de pe fata. Repede schimbam roata pe fata, insa, deoarece in echipa "cu mine fara mine, roata tot se invarte", nu am roata de schimb pe spate. Asa ca astept sa repare pana si ma pun sa fac rulou vreo 5-10 minute. Nici nu ma incalzesc bine ca aud: "34 SA SE PREZINTE LA VERIFICAT". Repede iau bicicleta si fug. Iau startul. Il ajung pe cel din fata mea si mai reusesc sa ajung pe cineva de la Olimpia in ultimii 5 km. Vantul batea tare, nu erai acoperit nicaieri. Am dat tot ce-am putut, insa am pornit, am continuat si am terminat demoralizat. Termin cei 20 de km in 29:32, deloc impresionant. Malnasi a reusit sa castige cu un timp de 26 si ceva. Oricum, urmeaza o seara de nervi si de nemancate la pensiune deoarece consideram ca daca ma alimentez ca si pana acum ajung sa nu mai pot termina cele 3 ture pe care le aveam la fond. Dau o fuga pana in Deva unde am facut plinu si vin inapoi mai satul ca niciodata. Vine si sambata dimineata. Repede, fac bidoanele cu bautura izotonica, iau geluri 2 la numar si astept sa vina ora 11:30 ca sa plec in Deva, startul fiind la 13. Fac incalzirea cum trebuie, insa inca eram suparat pe antrenor. Ma asez frumos la start si astept.

Se pleaca si se merge frumos in primii km. Se duc deja in evadare 3 baieti, dintre care doar 2 au reusit sa o continue. Suntem prinsi de amatori si de catre elite feminin care au luat startul cu 2 minute dupa noi. Unul dintre amatori creste ritmul si ne ajuta sa rupem plutonul si sa prindem evadarea inca de pe prima catarare. De precizat ca aceasta catarare nu era una continua, frumoasa si adecvata, si se desfasura in felul urmator: panta abrupta-fals plat- coborare-fals plat cu cateva pante scurte-panta abrupta si mai lunga, a.k.a. "Gatul"(asa am denumit-o eu)-coborare-catarare continua-coborare de picai in cap, dupa care ajungeai in Deva si o dadeai iarasi pe traseul de ct. Am ramas cativa oameni pe prima catarare, nu stiu numarul concret, dar pot zice ca nu eram 15. Ana Maria Covrig se tinea strans de noi. Urmeaza a doua tura, mai lejera, insa cu o caldura care continua sa se inteseasca si cu o sete de zici ca pedalam in desert.

Pe cand altii isi aruncau vioi apa in cap, eu eram restrictionat cu un bidon pe care l-am primit de la cei de la Bikexpert deoarece, din nou, antrenorul nu era cu mine. Vine si a treia tura si al doilea bidon din partea lor si, odata cu virajul la dreapta, si ultima catarare. Inainte sa inceapa "Gatul" il gasesc pe antrenor oprit pe marginea drumului si Dani imi intinde un bidon cu apa rece. Ma simteam ca intr-o zi la strand, insa m-am bucurat prea repede deoarece odata cu Gatul vin si atacurile. Nu reusesc sa ma iau dupa ele. Pica-se pianul pe mine de ceva vreme. Strang din dinti, din fese si din ce mai apuc si, dupa ce sunt depasit de masini, incep sa ajung om dupa om. Reusesc sa ajung un junior de la Tusnad pe coborarea care da in Deva, urmand sa plec de langa el in curbe (ma inclin mai bine, csf, n-ai csf). Continui ritmul alert si ma fugaresc cat de tare pot cand ii ajung pe Gery si pe Emanuel. Nu aveam idee cati erau in fata, nu aveam idee unde era finish-ul asa ca raman cu ei. A doua cea mai mare prostie facuta. Ne ajunge cel de la Tusnad si ne plimbam inspre terminarea competitie. In spatele meu era doar Gery care, la un moment dat, sprinteaza. Nu ma iau dupa el, astept sa plece cei din fata ca sa mai conserv energie, garantand pe orice ca rider-ul de la Conpet va ramana fara energie pana la zona in care va trebui sa sprintez. Urmeaza o curba dupa care vad giratoriul si , in 150 de m, linia de finish. Sprintez cat de tare pot, reusesc sa il intrec pe tusnadean si sa termin cursa. Aflu, pe final, ca ma clasez pe locul 5 si ca noi, toti 4, ne bateam pentru ultimul loc de pe podium. Nici nu sti cum m-am simtit in acel moment. Dar, asta este, nu pot da timpul inapoi asa ca trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea si sa vad ce pot invata din greselile facute. Si cam asa s-au incheiat Campionatele Terorii, cu un loc 9 la contratimp si un loc 5 la fond. In continuare nu pot zice ce race reporturi urmeaza. Pana atunci insa, Stay awesome Gotham! Ceaustoc!

Parere finala