No uite ca o venit si timpu` sa ma repun pe Silvi si sa aflu din propria experienta ce inseamna un rock-garden. Am aflat, nu-ti fie frica, cu mai multe sau mai putine injuraturi si zgarieturi pentru ca pe traseul de Hunedoara am avut parte de destule gradini. Pot spune ca pana ce sa concurez traseu mi se parea ceva superb. Am mers de joi ca sa invat fiecare piatra in parte, urmand sa incerc sa castig titlul de campion national abia sambata si am reusit sa cad, sa musc din pamant cand trebuia sa cobor pe stanca, sa cobor "Sarpele" (o coborare abrupta, ingusta, plina de pietris printre stanci), dar si sa ma uimesc de traseu care desi avea elevatie de 90m, urcai ceva si coborai si mai ceva
.
Ma asteptam si la un drop-doua,care din pacate n-au fost sa fie, fiind insa lemn-garden, traversari prin parau, un pod si inca o traversare pe o stanca. Diversificat si total opus cuvantului plictisitor, ce sa mai zici? Sa revin totusi la desfasurarea actiunii, in prima zi am facut 2-3 ture, mai mult sau mai putin pe jos. Am ras si am zambit cu cei de la Merida, a carei rider Timy, actual vice-campion, a reusit sa rupa o roata de fata, urmand aparent si alte neplaceri tot legate de roti
.
Vineri am facut 3 ture complete de dimineata si inca 2 dupa-amiaza. Am reusit sa invat traseul in totalitate, sa stiu unde sa pun roata pe fiecare portiune, unde trebe sa franez, unde trebuie sa pedalez. Totusi, degeaba. Vineri dupa-masa vine ploaia. Si nu se mai opreste. Startul il aveam la ora 12 si ploaia s-o astamparit cu 2-3 minute inainte de start. Traseu s-a schimbat complet. Paraul prin care treceai de 2 ori a devenit rau, organizatorii micsorand traseul cu portiunea prin care treceai prin apa deoarece erai luat de curent. Acum alegeai nu doar trasa cu cea mai multa aderenta sau cea mai predictibila alunecare in locul celei mai rapide de ieri, ci si cea pe care vedeai ca aterizezi in cel mai moale loc. Totusi, se da startul. Ai mei erau veniti. Mama filma. Am reusit sa iau un start destul de prost, dar recuperez pe catarare. Imediat ce dau de S-urile care le luai fara nicio problema sunt nevoit sa imping bicicleta. O imping nu numai pana in varf, ci si pe "Sarpe" in jos si pe panta predecesoare coborarii datoria pietrelor care te transformau intr-un ricer ce incerca sa faca burnout-uri. Urmeaza un pic de pietre si iarba pe varful culmii, dupa care coborarea. Nici nu ma lansez bine pe coborare ca ma trezesc pe burta. M-am speriat. Ma durea o coasta in partea stanga. De data asta chiar aveam in minte ca am imbulinat-o, avand in vedere ca toate cazaturile care le-am luat au fost in principal in acea parte toata saptamana (miercuri a fost cea critica, facandu-ma sa abandonez antrenamentul deoarece nu mai puteam umbla). Striga voluntaru de pe margine ca am nevoie de ajutor, sunt ajutat, insa imi cer bicicleta inapoi si ma duc mai in jos. Pot descrie astea 30-45 de secunde intr-un eseu pentru subiectul al 3-lea la bac, deoarece se intamplau cu viteza melcului turbat. Continui inca o parte din coborare pe jos cand descopar ca mi s-o rupt pantofu drept. Dau de o portiune mai de Doamne ajuta, ma urc pe bicicleta, merg un pic si aluneca fata. Mai cad odata, tot pe aceeasi coborare
.
Am nevoie neaparat de niste cauciucuri de noroi si de o tona de experienta. Ma enervez la culme. Ajung pe langa antrenor si pe langa un tip de la organizare super de treaba si cand vad ca nici piciorul nu il mai pot cupla cu trebuie si talpa nu mai tine mult, decid sa renunt. Nu aveam chef sa fac inca 4 ture jumate` de push-bike in sosete. Asa ca apar, din pacate, in clasament cu DNF. Oricum, cum am zis-o si cum o tot zic, cateodata castigi, cateodata inveti. Acum am invatat ce greseli fac cand dau de noroi asa ca tot am castigat. Aaa, da. Sa nu uit. Ar mai fi trebuit sa existe un race-report pentru un concurs facut in apropiere de Gheorgheni, dar si acol sunt DNF, mai mult sau mai putin din cauza noroiului pentru ca am cazut din nou si am rupt cablul de la schimbatorul de spate. Nu aveam ce face si a trebuit sa ma intorc, urmand sa flu apoi ca toata echipa GTR este DNF: Moni a plecat acasa din cursa, eu am renuntat din motivul mai sus precizat si Bea a reusit sa isi rupa clavicula in ultima parte a cursei. Acum e in regula. In cazul in care te intrebi cu ce am participat, era o pereche de papuci cu 2-3 marimi mai mare in care am bagat 2 talpici (lifehack in cazul in care ti-s un pic mari pantofii de ciclism), dar in care totusi imi juca piciorul. Momentan voi sta o perioada pe tusa, posibil sa particip la Eroica sau la Transilvania Bike Trails Race din 20 august dar in mod cert la Maratonul Tarnavei, pe 27. Perioada pe tusa se datoreaza unei operatii pe care eram nevoit sa o fac, nimic complicat, dar care ma obliga sa imi iau 2 saptamani de recuperare. Oricum, pana la urmatorul uptade, Stay awesome Gotham. Ceaustoc!
Ma asteptam si la un drop-doua,care din pacate n-au fost sa fie, fiind insa lemn-garden, traversari prin parau, un pod si inca o traversare pe o stanca. Diversificat si total opus cuvantului plictisitor, ce sa mai zici? Sa revin totusi la desfasurarea actiunii, in prima zi am facut 2-3 ture, mai mult sau mai putin pe jos. Am ras si am zambit cu cei de la Merida, a carei rider Timy, actual vice-campion, a reusit sa rupa o roata de fata, urmand aparent si alte neplaceri tot legate de roti
.
Vineri am facut 3 ture complete de dimineata si inca 2 dupa-amiaza. Am reusit sa invat traseul in totalitate, sa stiu unde sa pun roata pe fiecare portiune, unde trebe sa franez, unde trebuie sa pedalez. Totusi, degeaba. Vineri dupa-masa vine ploaia. Si nu se mai opreste. Startul il aveam la ora 12 si ploaia s-o astamparit cu 2-3 minute inainte de start. Traseu s-a schimbat complet. Paraul prin care treceai de 2 ori a devenit rau, organizatorii micsorand traseul cu portiunea prin care treceai prin apa deoarece erai luat de curent. Acum alegeai nu doar trasa cu cea mai multa aderenta sau cea mai predictibila alunecare in locul celei mai rapide de ieri, ci si cea pe care vedeai ca aterizezi in cel mai moale loc. Totusi, se da startul. Ai mei erau veniti. Mama filma. Am reusit sa iau un start destul de prost, dar recuperez pe catarare. Imediat ce dau de S-urile care le luai fara nicio problema sunt nevoit sa imping bicicleta. O imping nu numai pana in varf, ci si pe "Sarpe" in jos si pe panta predecesoare coborarii datoria pietrelor care te transformau intr-un ricer ce incerca sa faca burnout-uri. Urmeaza un pic de pietre si iarba pe varful culmii, dupa care coborarea. Nici nu ma lansez bine pe coborare ca ma trezesc pe burta. M-am speriat. Ma durea o coasta in partea stanga. De data asta chiar aveam in minte ca am imbulinat-o, avand in vedere ca toate cazaturile care le-am luat au fost in principal in acea parte toata saptamana (miercuri a fost cea critica, facandu-ma sa abandonez antrenamentul deoarece nu mai puteam umbla). Striga voluntaru de pe margine ca am nevoie de ajutor, sunt ajutat, insa imi cer bicicleta inapoi si ma duc mai in jos. Pot descrie astea 30-45 de secunde intr-un eseu pentru subiectul al 3-lea la bac, deoarece se intamplau cu viteza melcului turbat. Continui inca o parte din coborare pe jos cand descopar ca mi s-o rupt pantofu drept. Dau de o portiune mai de Doamne ajuta, ma urc pe bicicleta, merg un pic si aluneca fata. Mai cad odata, tot pe aceeasi coborare
.
Am nevoie neaparat de niste cauciucuri de noroi si de o tona de experienta. Ma enervez la culme. Ajung pe langa antrenor si pe langa un tip de la organizare super de treaba si cand vad ca nici piciorul nu il mai pot cupla cu trebuie si talpa nu mai tine mult, decid sa renunt. Nu aveam chef sa fac inca 4 ture jumate` de push-bike in sosete. Asa ca apar, din pacate, in clasament cu DNF. Oricum, cum am zis-o si cum o tot zic, cateodata castigi, cateodata inveti. Acum am invatat ce greseli fac cand dau de noroi asa ca tot am castigat. Aaa, da. Sa nu uit. Ar mai fi trebuit sa existe un race-report pentru un concurs facut in apropiere de Gheorgheni, dar si acol sunt DNF, mai mult sau mai putin din cauza noroiului pentru ca am cazut din nou si am rupt cablul de la schimbatorul de spate. Nu aveam ce face si a trebuit sa ma intorc, urmand sa flu apoi ca toata echipa GTR este DNF: Moni a plecat acasa din cursa, eu am renuntat din motivul mai sus precizat si Bea a reusit sa isi rupa clavicula in ultima parte a cursei. Acum e in regula. In cazul in care te intrebi cu ce am participat, era o pereche de papuci cu 2-3 marimi mai mare in care am bagat 2 talpici (lifehack in cazul in care ti-s un pic mari pantofii de ciclism), dar in care totusi imi juca piciorul. Momentan voi sta o perioada pe tusa, posibil sa particip la Eroica sau la Transilvania Bike Trails Race din 20 august dar in mod cert la Maratonul Tarnavei, pe 27. Perioada pe tusa se datoreaza unei operatii pe care eram nevoit sa o fac, nimic complicat, dar care ma obliga sa imi iau 2 saptamani de recuperare. Oricum, pana la urmatorul uptade, Stay awesome Gotham. Ceaustoc!
Race Report: Campionatele nationale XCO
Reviewed by Gogu
on
02:30:00
Rating:
Reviewed by Gogu
on
02:30:00
Rating:
