Race report: Turul Clujului

Sunt sigur ca stii motivatia aia puternica pe care o dobandesti in momentul in care ceva nu iti merge conform planului si vrei sa il faci mai bine data viitoare. Motivatia aia unica, care te atrage mai degraba de a te impinge din spate si care, printre altele , te face sa iti planifici data pentru a-ti recompensa rezultatele in calendar inca de cand ai esuat. Desi mai am si alte concursuri trecute cu litere majore din cauza acestei motivatii, Turul Clujului se afla in varful listei. Daca te intrebi de ce, iata raspunsul: concurez deja de 3 editii si am ajuns de la DNF-ul din prima participare si castigarea celei de-a doua la un loc 3 onorabil in clasamentul general. Cursa se desfasoare pe 3 etape si pot spune ca nu favorizeaza aproape pe nimeni. Daca la Eroica sau Infernul Muntelui cataratorii dobandesc podiumurile, aici lucrurile stau altfel. Poti castiga cat de mult timp vrei tu in contratimpul de 5 km de pe Faget daca nu vei reusi sa iti mentii pozitia in sprinturile de pe circuitul drept ca liniarul. Fondul, pe de alta parte, dispune atat de pante abrupte, dar scurte, cat si de pante lungi si usoare, astfel incat trebuie sa iti alegi momentul cu intelepciune daca vrei sa mai faci o diferenta. Asa ca, daca vrei sa te aflii pe podium in clasamentul general, trebuie sa actionezi atat cu muschii cat si cu mintea. Combinandu-le pe amandoua intr-o maniera destul de brutala in ultimii km ai concursului am reusit sa ma clasez pe locul 3, insa, pana a ajunge acolo, am de descris doua etape si jumatate, care incep de vineri, de cand am ajuns in Cluj pe la 13, startul incepand pe la 16. Stiam ca se va pleca de la hostel la ora 15 asa ca, fara sa mai stau pe ganduri, incep sa umblu handra-hui prin holuri si prin camere pentru a-mi saluta prietenii. Ramanand insa la vorba cu ei, am pierdut notiunea timpului si ma trezesc ca toata lumea e deja echipata si se pregatesc de plecare. Fug si eu repede sa imi imbrac cea mai sexy piesa de echipament, combinezonul, imi iau casca si geanta si ma grabesc sa ii ajung pe restul. I-am ajuns repede asa ca nu s-au pus probleme cu intarzierea pana in momentul in care, la linia de start, observ ca mi-am uitat numarul cu chip-ul la hostel. Nu ma gandeam vreodata ca voi aplica atata anatomie si teologie asupra propriei mele persoane, dar cred ca puteam si mai mult daca nu trebuia sa ma calmez pentru a gasi o solutie. Din nou alerg grabit sa vad la ce ora am pornirea. Foaia indica 16:46, ceasul era 15:20-si ceva si organizatorul imi spunea ca nu ma va lasa in start. Bazandu-ma pe harta reimprimata in minte cu ocazia fiecarei vizite in Cluj, imi pornesc incalzirea pana la Iulius Mall, locatia aproximativa unde chip-ul ma astepta frumos pe pat. Pot spune doar ca nu a fost semafor sa ma intereseze, intersectie sa nu am prioritate sau vreun loc in care sa ma opresc inafara de intrarea in locul de cazare. Acum venea partea mai grea, intoarcerea, insa reusesc sa o finalizez si pe asta si sa iau startul dupa 15 de minute de facut pe rulou.

Pornirea a fost destul de dezastruoasa, insa dupa ce am fost depasit de Malnasi am prins un pic de curaj cand am vazut ca si el se chinuie. Termin contratimpul si impreuna cu restul sportivilor asteptam afisarea rezultatelor care intarzie destul de mult, dar care nici nu au fost luate bine ca au fost retrase deoarece nu erau corecte. Reafisarea a fost facuta, rezultatele "corectate", insa ma clasam tot pe locul 4. Vine a doua zi, etapa de circuit, unde, dupa cum ar zice Apu, "Te-nvarti ca un coi intr-o caldare". Singurele denivelari de pe soseaua care mergea de-a lungul Somesului erau din asfalt, toata etapa fiind plata. Singurele curbe apareau in momentul in care trebuia sa te intorci, de 40 de ori mai exact, de 2 ori pentru fiecare tura. Dupa ce primele 2-3 ture le-am facut cu plutonul, ma trezesc dupa o intoarcere ca primii 3 evadeaza. Sprintez dupa ei, insa era sa renunt daca, in momentul in care Raul a trecut la trena nu se uita in spate si se hotaraste sa ma astepte. Ajung evadarea inainte de urmatorul viraj de 360 de grade si pornesc cu ei in distantarea fata de pluton. Poveste scurta-lunga, cei 3 se bateau la sprinturile intermediare facute din 5 in 5 ture pe cand eu vroiam doar sa nu imi pierd avansul de 16 secunde in fata lui Bidilici. Ceea ce am reusit, pierzand doar 8 secunde cu tot cu bonificatii dupa ce, in urma ultimului sprint, am terminat la 5-6 secunde in spatele lui. Plutonul terminase cu 7 minute in urma noastra, ceea ce ne facea pe cei implicati in evadare singurii predententi la podiumul clasamentului general.

Aaaa, da, am uitat sa precizez ca participam pentru Vointa Cluj, din pacate cu motive nestiute nici macar in momentul actual. Oricum, vine si ultima zi si, cumva, clasamentele, cu exceptia celor generale. Stiam ca ziua nu va fi usoara, insa contam pe ultima panta (avea 10%) pentru a putea face o diferenta. Startul se da in stil open, toti odata, insa 5 oameni (elite, u23 si Raul, castigatorul juniorilor) reusesc sa se detaseze de pe a doua panta. Stiam ca nu am de ce sa ma chinui sa ii ajung asa ca i-am lasat sa se duca. Desi am incercat sa maresc viteza pe catarari, nu am reusit sa-mi desprind adversarii, asa ca a trebuia sa raman cu ei in pluton. Ajungem la granita cu judetul Mures, moment in care ma gandesc sa ma duc direct acasa, dar pana sa iau actiune eram deja intors. Atacuri s-au mai lansat din partea cadetilor care incercau cu disperare sa mai faca ceva, fiind insa recuperati in pluton de catre juniori. Dupa cele 2 atacuri ale acestora ma trezesc cu un atac format din 2 oameni, Bidilici si Emanuel. Imediat imi dau seama ca trebuie sa ma iau dupa ei, ceea ce am si facut. Reusesc sa ii ajung pe panta in care imi faceam sperante, asa ca totul a decurs conform planului. Urcam cu placa mare si vad ca stelistul ramane usor in urma, asa ca apas pedala mai tare. Ajuns in varf, am ramas doar cu Barbu, cu care m-am si pornit apoi. Suntem insa repede ajunsi de restul, dar inamicul meu nu face parte din acest grup. Il rog pe Emanuel sa ma ajute, promitandu-i ca nu-i voi ataca podiumul. Acesta este de acord sa ma ajute si se claseaza pe locul 2, urmand eu pe 3, insa degeaba, deoarece aflam odata cu premierea ca nu va exista niciun clasament general. Ma simt destul de dezamagit, am impresia ca toti nervii si durerea au fost in zadar, dar nu am ce face, viata merge mai departe cu race-reporturi, antrenamente,bere si cafea. Motivatia de care vorbeam la inceput este acum cu bateriile descarcate si se mai gandeste daca Turul Clujului va mai fi unul dintre obiectivele principale ale anului viitor. Daca tot am pomenit, nu stiu cand va fi urmatorul race-report, posibil al Campionatelor nationale de XCM, insa, pana atunci, Ceaustoc!