Race Report: Calatorie intre cer si pamant

Si dupa o luna de pauza, apar mai infloritor ca niciodata dornic sa spulber tot ce apuc in cale in ultimele concursuri care au ramas. Dupa o luna de pauza din diferite motive, reies in lume si particip la un concurs care vine cu ceva cu totul special, ceva ce te atrage, te sperie si te fascineaza, toate in acelasi timp, si anume Calatorie intre cer si pamant. Daca nu ai idee despre acest concurs, rezumatul se prezinta in felul urmator: ai un traseu de 15km care trece prin salina, padure si primarie (da, te plimbi pe coridoatele institutiei cu bicicleta fara sa iei amenda), urmand sa faci cat de multe ture poti pe parcursul a 2 ore. Asadar in doar 15 km treci din racoare si umezeala in razele directe ale soarelului ca mai apoi sa bati palma cu domnul primar Stefan Silochi in propria-i cladire. Iti poti da seama ca, date fiind conditiile, castigatorul va fi rider-ul care se va putea adapta cel mai bine conditiilor prezentate in antiteza sau, cel putin, riderul care se grabeste cel mai tare sa isi curete bicicleta pentru ca salina si rulmentii sunt o poveste de dragoste mai dramatica decat Romeo si Julieta. Insa pana la spalare mai ai de parcurs un drum de 245 de km din Targu Mures, cateva ore de asteptat pana la inscriere si minim 2 ore pana la incheierea concursului. Drumul pentru echipa mea a fost injumatatit deoarece am pornit sambata inspre concurs, urmand sa innoptam la Monica Cojocaru pentru a pleca a doua zi. Insa nici innoptarea asta nu s-a lasat mai prejos de peripetiile din ziua concursului cand, dupa ce am umplut ghiozdanul cu niste dividinati carora noi, romanii, le zicem sarmale, m-am pus pe bicicleta sa ma plimb prin imprejurimile orasului Miercurea Ciuc. Mare greseala am facut ca nu mi-am setat GPS-ul sa vad de unde am pornit pentru ca, dupa ce am zabovit vreo 30 de minute pe coclauri si paduri, vazand ca se intuneca, pornesc inspre casa, uitand unde stau si plimbandu-ma inca 30 de minute in cautarea comorii de aur. Am avut noroc cu Polar-ul ce tocmai l-am achizitionat ca imi arata zona de start al antrenamentului pentru ca, la cat de incapatanat eram sa nu cer ajutor, cine stie cand redescopeream cazarea. Ajuns inapoi, imi potolesc setea cu o doza de carbohidrati lichizi intunecati marca Silva (nu, nu fac reclama),si ma pun sa ma culc, urmand sa pornesc a doua zi. De dimineata, ceata parea din desenele cu Scooby-Doo si chiar ma gandeam sa o tai la un moment dat, insa m-am razgandit cand m-a lasat sa observ adevarata frumusete a muntilor.

Oricum, cei 100 de km i-am parcurs repede si am ajuns la linia de start unde, deoarece inca sunt minor, desi unul barbos, reusesc sa creez niste probleme la inscriere. Am reusit sa scoatem la liman si inscrierea prin folosirea legitimatiei, a e-mailului, garantarea a doua persoane mature pentru mine,etc. si incep incalzirea. Startul era programat la ora 12, dar noi suntem chemati undeva pe la 11:20-30 pentru a ne fi predicata sedinta tehnica de catre Dan Mazilu. Amin-ul sedintei a fost dat cu 20 de minute inainte de start, asa ca mai aveam timp suficient pentru a ma plimba cu Paul Georgescu, dar descopar repede ca am facut pana. As vrea sa zic ca Paul imi aduce ghinion pentru ca, dupa ce am reparat pana si ne-am aliniat pentru a pedala in forta catre salina, atat eu cat si riderul de la Bikexpert cotim la dreapta la iesirea din parc pe cand restul plutonului face stanga. Ne intoarcem repede, dar pierdem locurile fruntase pe care le-am sprintat in primii 100 m.

Nu ca ar conta foarte mult, dar ehh, sa te apuci sa depasesti in pluton nu e tocmai hobby-ul meu. Intram si in salina unde intunericul ma loveste cu parul peste ochi si imi arata ca, desi am far, tot nu pot vedea nimic. Coborarea in salina era plina de apa peste un beton plin de sare si mizerie care te faceau sa te crezi ca pe gheata in curbele stranse care, din nefericire, erau prezente destul de des. Reusesc sa las o mostenire salinii cand alunec intr-un astfel de curba, dar ma ridic repede si pedalez mai departe. Incep curand si urcarea inapoi, una la fel de oarba ca si coborarea, dar care, datorita betonului, te faceau un adevarat soselar orb. Asa am reusit sa dau randament maxim si sa il prin din urma pe Paul care, din pacate, ramane in urma pe portiunea de urcare de pe asfalt care urma imediat de dupa iesirea din mina.

Odata ce am observat asta, pedalez ca ultimul descreierat pe portiunile abrupte de piatra si imi dau tot sufletul pe coclauri cand, odata ajuns in varf, aud "Vine primu". Raman uimit, si ma gandesc "Io is ala oare?". Continui dealurile si ajung in padure unde un single-track de toata splendoarea ma astepta. Terenul era aderent, contrapante existau, toate erau facute pentru viteza. Imi dau drumul in jos si ajung repede in oras unde observ pe linia dreapta ce era destul de lunga ca am un avans considerabil. Intru in primarie pe rampa de handicapati cand imi lovesc discul franei de pe fata. Incep sa aud sunetul specific de drujba forjata pe moarte, dar n-am ce face. Intru pentru a doua oara in salina cand ma hotarasc sa incep sa cant pentru ca ma plictiseam nespus de rau si trebuia sa imi ocup timpul cu ceva. Odata ce ies din salina, fur rapid o bucata de glucoza si un baton Nesquick din mana unei voluntare (daca citesti asta, era intentionata glucoza, nu batonul, asa ca iti raman dator daca era al tau) dar, pe cand sa man bicicleta mai tare pe catarea pietruita, placuta care se desprinsese din papucul stang imi sopteste subtil ca trebuie stransa si ma face sa opresc. Desi de obicei am simtul gaurii, de data asta numai nu reuseam sa nimeresc nimbusul cum trebuie. Totusi, dupa ce a trecut o "tara" de timp, reusesc sa aduc la final si task-ul asta si pornesc mai departe pentru finalizarea turei cu numarul 2. Tura a 3-a a fost asemanatoare, diferenta fiind facuta de faptul ca toti riderii pe care ii prindeam din urma ma incurajau sa ii dau si mai tare, chiar daca energia era destul de praf. Am avut noroc cu gelul cu aroma de cola pe care il aveam la indemana pentru ca nu credeam ca voi mai termina vreodata urcarea. Ajung oricum si la linia de finish, dar, deoarece nu ma astepta o banda, a trebuit sa aud ca " A terminat si castigatorul Frunza Mihai" pana sa imi dau seama ca s-au terminat cele 2 ore si ca nu mai trebuie sa fac o tura. Desi eram extrem de fericit, in mintea mea doar gandul ca ironia faptului ca mi-au cauzat probleme la inscriere m-a facut sa reusesc sa castig concursul. Oricum, ramane ceva special, fiind prima cursa de MTB in cadrul caruia ies pe locul fruntas in clasamentul general. Am ramas, asadar, cu amintiri frumoase, dar si cu un trofeu special, facut din 3,45 kg de sare care ar trebui sa ma tina 3-4 luni. Deci, cam asa s-a desfasurat si aceasta competitie, o competitie care, zic eu, odata pedalata, te lasa cu experiente frumoase. In ceea ce priveste vremea ce urmeaza, sunt in desfasurare cateva surprize, dar nu zic nimic mai mult. Pana cand ne reauzim, Ceaustoc!