Suprise, motherfucker! Poate te asteptai sa gasesti postarea asta pe blog, da', cel mai probabil, defapt, ai si uitat ca anu trecut cineva incerca sa isi faca vocea auzita prin cuvintele tastate dupa realizarea unei curse. Desi nu-mi place sa le folosesc, cred ca am niste scuze de inmanat. Scuze atat in ceea ce priveste numarul redus de postari de pe blogul de anul trecut (mai mult pentru ca aveam ce scrie decat pentru ca nu am scris, defapt), cat si pentru disparitia mea din senin din peisajul ciclismului autohton. Deci, iata-le, oficial, necontestabile, cu o valoare juridica apropiata de rezultatul ecuatiei "sin^2(x) + cos^2(x) +e^(i*pi)" : Scuze! As vrea sa pot avea o trecere mai lina de la sentimentul meu empatic pentru cititor catre race-reportul care urmeaza, dar, din pacate, nu sunt in posesia unei asemenea structuri. Totusi, continui prin a-ti spune ca postarea asta va cuprinde si motivele si rezultatele din spatele disparitiei (in cazul in care nu ti-ai dat seama de pe Febuk) deoarece race-reportul va fi unul destul de scurt de unul singur si se bazeaza pe nuvela inaintea lui. Acum, depinde de tine daca vei pofti a citi si aceasta poveste nemuritoare sau nu, caz in care poti sa te invit a scroll-a catre partea de jos a paginii, pana vei trece de imagine.
Deci, insumand si analizand toate cele petrecute cele 10 luni petrecute cu o lipsa acuta de cuvinte noi pe site, lucrurile se pot rezuma astfel: Am incercat sa fac neinimaginabilul in calea dezvoltarii personale absolute, din punct de vedere fizic, mintal si, discutabil, spiritual, si am reusit sa ajung la un nivel superior, dar cu anumite pierderi. Mai pe larg, am inceput sa studiez stiinta mintii, aka psihologia, la University of Twente in Olanda, tara aleasa nu pentru calitatea studiilor si numarul mare de vorbitori de engleza, ci mai mult pentru ciclismul dezvoltat care creea un mediu in care abilitatile mele de plat, de sprint, dar, in special, de cyclocross urmau sa fie evoluate in urmatorul Pokemon. Din pacate, asta nu s-a prea intamplat, sau, cel putin, nu exista comparatie care sa arate evolutia. Daca universitatea merge cum merge, fie care-o fi viitorul ei, in ceea ce priveste ciclismul si, implicit, fizicul meu, treburile au avut un downhill prelungit si o catarare de 15% pe care inca ma chinui pentru a o scoate la capat. Daca te intrebi de ce, raspunsul e simplu: Odata ajuns aici am avut nevoie de o perioada de timp (cam din septembrie pana in decembrie) pentru a strange o suma care sa poate permita achitarea unei biciclete decente (lucru caruia inca le sunt recunoscator parintilor), perioada in care Freshman 15-ul si-a facut cunoscuta aparitia prin dobandirea a 5 kg de ceea ce sper eu a fi muschi antrenati in sala si tesut adipos pentru a rezista frigului, ceea ce nu prea a ajutat partea ciclista. Oricum, aici e plat, deci kilogramele nu conteaza, insa lipsa antrenamentelor de anduranta s-a aratat in momentul in care am ajuns sa ma chinui sa fac 40 de km. Totusi, lucrurile au inceput sa prinda contur incetul si incetul si, dupa o alta perioada de pauza datorita unui agrenaj rupt, am invat pe unde sa ma antrenez (infrastructura complexa au si olandezii astia) si am reusit sa achizitionez peste 3000 de km, cei mai multi fiind facuti in compania proprie-i persoane si a vantului imi care bate in continuu prin urechi. Acum, sincer, nu stiu ce a fost in capul meu de am venit fix in mediul opus preferintelor mele (dealuri si adiere de vant, nu uragane), dar, here i am si nu am ce face in momentu de fata. De concurat, as fi concurat mai devreme, dar, deoarece ciclismul este mai dezvoltat, regulile sunt mai aspre si cylocross-ul meu nu poate lua startul la curse datorita franelor pe disc (nimeni nu poate da un argument bun in ceea ce priveste interzicerea lor). Totusi, mai sunt ocazii care se ivesc, dar trebuie sa concurez la categoria open, categorie unde concursurile nu sunt asa de acerbe, asa cum a urmat sa aflu si eu in race-reportul ce incepe pe urmatorul rand.
Dupa cum am zis, race-reportul va fi unul scurt deoarece cursa a fost una destul de scurta, reprezentand a habar n-am cate ture in 30 de minute + inca 3 pe un circuit in jurul unui lac, de unde si numele concursului, "Ronde van de vijver" (Google it). Desi, in teorie, nu suna a fi cine stie ce, in realitate, nici nu a fost. Totusi, scriu race-reportul asta pentru ca am participat la primul concurs si pentru ca Adi bacsi a zis ca ar trebui. De altfel, intamplarile sunt, daca nu interesante, cel putin existente. Totul a inceput in ziua de sambata cand, dupa ce mi-am facut cumparaturile saptamanale la piata, frec menta pentru cateva ore cu scopul de a ma pregati pentru concursul care avea sa inceapa la 17:30. Tinand cont de faptul ca se afla intr-un alt oras, la vreo 5 km de Enschede, unde locuiesc acum, si de faptul ca participarea mea nu e sigura, ma hotarasc sa ajung inainte de 16:30 cu scopul de a-mi lasa destul timp de incalzire si de milogit organizatorii pentru a participa, daca era sa fie. Ajung acolo destul de repede datorita vantului din fata, cercetez circuitul pe care avea sa se desfasoare cursa de pe trotuar datorita altei grupe care concura in acel moment si ma prezint la masuta organizatorului pentru a-mi lua numerele. Se face ora 5 si ma hotarasc sa imi fac incalzirea, insa, dupa nici doar 5 secunde petrecute pe bicicleta, realizez ca am reusit sa fac pana pe fata. Duc repede mana la spate dar, spre surprinderea mea, mi-am uitat pompa acasa. Dupa ce ma plimb 10 minute pentru a cauta un individ cu o pompa deoarece la standul de numere nu era niciuna, aflu ca rezerva pe care am purtat-o cu atata incredere sezonul asta ii de asemenea gaurita si nu am, deci, camera de schimb. Din fericire, imi gasesc un coleg de facultate care reuseste sa ma refuze deoarece nici el nu se afla in posesia uneia. M-am simtit total pierdut, lipsit de speranta, cand, ca din senin, un barbat imi intinde mana si imi zice ca am 15 minute la dispozitie sa-mi montez camera pe care mi-o da, dupa care dispare. Reusesc intr-un timp record sa realizez depanarea, dar incep sa ma intreb pe unde il pot gasi pentru a-l replati pentru fapta realizata (cel putin sa ii platesc omului camera). De gasit, ma gaseste el pe mine, si, cand ma aude ca vreau sa ii cumpar camera, imi raspunde spundandu-mi ca trebuie sa il las sa castige la sprint pentru ea si ca nu cere nimic mai mult. Surprins de raspunsu asta, imi continui turele pe circuitul de pavate de oras ( mai lejere decat cele din Paris-Roubaix, dar totusi, pavate) si ma aliniez la start unde ma intalnesc cu Haico si cu Melis, colegii mei de lucru (Fietskoerieren). Se da startul si se pleaca cum m-am asteptat, din trompa, mergand cu 40 km/h fara niciun pic de incalzire. Cum stiam bine ce se va intampla, picioarele mele se umfla si ma chinui sa raman in pluton in primele 5 ture. Daca reuseam sa acaparez distanta pierduta in curbele in care ma inclinam si pedalam la risc, reuseam sa pierd in singura curba unde trebuia sa franezi si sa sprintezi pe urma (stii bine ca nu am niciun pic de sprint in mine). Totusi, reusesc sa ma incalzesc pe la jumatatea cursei si sa ma infiltrez prin pluton in timp ce altii incercau sa se relaxeze si, fara prea multe alte interferente sau intamplari care sa merite a fi relatate, aud ca mai avem 3 ture. Ma pregatesc pentru marirea ritmului care, insa, nu s-a intamplat, si ma trezesc in ultima curba din ultimul tur cu 100-200m de sprint in care reusesc sa termin cu plutonul, si nu ultimul ᕦ(ò_óˇ)ᕤ.
Desi nu e mult sau foarte captivant, sunt mandru de prima cursa din an, dar, mai ales, de prima cursa olandeza si ma bucur de revenirea asta inceata care pare promitatoare. Totusi, pana data viitoare, de care habar nu am cand va fi, cam asta ii tot. Ceaustoc!
Deci, insumand si analizand toate cele petrecute cele 10 luni petrecute cu o lipsa acuta de cuvinte noi pe site, lucrurile se pot rezuma astfel: Am incercat sa fac neinimaginabilul in calea dezvoltarii personale absolute, din punct de vedere fizic, mintal si, discutabil, spiritual, si am reusit sa ajung la un nivel superior, dar cu anumite pierderi. Mai pe larg, am inceput sa studiez stiinta mintii, aka psihologia, la University of Twente in Olanda, tara aleasa nu pentru calitatea studiilor si numarul mare de vorbitori de engleza, ci mai mult pentru ciclismul dezvoltat care creea un mediu in care abilitatile mele de plat, de sprint, dar, in special, de cyclocross urmau sa fie evoluate in urmatorul Pokemon. Din pacate, asta nu s-a prea intamplat, sau, cel putin, nu exista comparatie care sa arate evolutia. Daca universitatea merge cum merge, fie care-o fi viitorul ei, in ceea ce priveste ciclismul si, implicit, fizicul meu, treburile au avut un downhill prelungit si o catarare de 15% pe care inca ma chinui pentru a o scoate la capat. Daca te intrebi de ce, raspunsul e simplu: Odata ajuns aici am avut nevoie de o perioada de timp (cam din septembrie pana in decembrie) pentru a strange o suma care sa poate permita achitarea unei biciclete decente (lucru caruia inca le sunt recunoscator parintilor), perioada in care Freshman 15-ul si-a facut cunoscuta aparitia prin dobandirea a 5 kg de ceea ce sper eu a fi muschi antrenati in sala si tesut adipos pentru a rezista frigului, ceea ce nu prea a ajutat partea ciclista. Oricum, aici e plat, deci kilogramele nu conteaza, insa lipsa antrenamentelor de anduranta s-a aratat in momentul in care am ajuns sa ma chinui sa fac 40 de km. Totusi, lucrurile au inceput sa prinda contur incetul si incetul si, dupa o alta perioada de pauza datorita unui agrenaj rupt, am invat pe unde sa ma antrenez (infrastructura complexa au si olandezii astia) si am reusit sa achizitionez peste 3000 de km, cei mai multi fiind facuti in compania proprie-i persoane si a vantului imi care bate in continuu prin urechi. Acum, sincer, nu stiu ce a fost in capul meu de am venit fix in mediul opus preferintelor mele (dealuri si adiere de vant, nu uragane), dar, here i am si nu am ce face in momentu de fata. De concurat, as fi concurat mai devreme, dar, deoarece ciclismul este mai dezvoltat, regulile sunt mai aspre si cylocross-ul meu nu poate lua startul la curse datorita franelor pe disc (nimeni nu poate da un argument bun in ceea ce priveste interzicerea lor). Totusi, mai sunt ocazii care se ivesc, dar trebuie sa concurez la categoria open, categorie unde concursurile nu sunt asa de acerbe, asa cum a urmat sa aflu si eu in race-reportul ce incepe pe urmatorul rand.
Dupa cum am zis, race-reportul va fi unul scurt deoarece cursa a fost una destul de scurta, reprezentand a habar n-am cate ture in 30 de minute + inca 3 pe un circuit in jurul unui lac, de unde si numele concursului, "Ronde van de vijver" (Google it). Desi, in teorie, nu suna a fi cine stie ce, in realitate, nici nu a fost. Totusi, scriu race-reportul asta pentru ca am participat la primul concurs si pentru ca Adi bacsi a zis ca ar trebui. De altfel, intamplarile sunt, daca nu interesante, cel putin existente. Totul a inceput in ziua de sambata cand, dupa ce mi-am facut cumparaturile saptamanale la piata, frec menta pentru cateva ore cu scopul de a ma pregati pentru concursul care avea sa inceapa la 17:30. Tinand cont de faptul ca se afla intr-un alt oras, la vreo 5 km de Enschede, unde locuiesc acum, si de faptul ca participarea mea nu e sigura, ma hotarasc sa ajung inainte de 16:30 cu scopul de a-mi lasa destul timp de incalzire si de milogit organizatorii pentru a participa, daca era sa fie. Ajung acolo destul de repede datorita vantului din fata, cercetez circuitul pe care avea sa se desfasoare cursa de pe trotuar datorita altei grupe care concura in acel moment si ma prezint la masuta organizatorului pentru a-mi lua numerele. Se face ora 5 si ma hotarasc sa imi fac incalzirea, insa, dupa nici doar 5 secunde petrecute pe bicicleta, realizez ca am reusit sa fac pana pe fata. Duc repede mana la spate dar, spre surprinderea mea, mi-am uitat pompa acasa. Dupa ce ma plimb 10 minute pentru a cauta un individ cu o pompa deoarece la standul de numere nu era niciuna, aflu ca rezerva pe care am purtat-o cu atata incredere sezonul asta ii de asemenea gaurita si nu am, deci, camera de schimb. Din fericire, imi gasesc un coleg de facultate care reuseste sa ma refuze deoarece nici el nu se afla in posesia uneia. M-am simtit total pierdut, lipsit de speranta, cand, ca din senin, un barbat imi intinde mana si imi zice ca am 15 minute la dispozitie sa-mi montez camera pe care mi-o da, dupa care dispare. Reusesc intr-un timp record sa realizez depanarea, dar incep sa ma intreb pe unde il pot gasi pentru a-l replati pentru fapta realizata (cel putin sa ii platesc omului camera). De gasit, ma gaseste el pe mine, si, cand ma aude ca vreau sa ii cumpar camera, imi raspunde spundandu-mi ca trebuie sa il las sa castige la sprint pentru ea si ca nu cere nimic mai mult. Surprins de raspunsu asta, imi continui turele pe circuitul de pavate de oras ( mai lejere decat cele din Paris-Roubaix, dar totusi, pavate) si ma aliniez la start unde ma intalnesc cu Haico si cu Melis, colegii mei de lucru (Fietskoerieren). Se da startul si se pleaca cum m-am asteptat, din trompa, mergand cu 40 km/h fara niciun pic de incalzire. Cum stiam bine ce se va intampla, picioarele mele se umfla si ma chinui sa raman in pluton in primele 5 ture. Daca reuseam sa acaparez distanta pierduta in curbele in care ma inclinam si pedalam la risc, reuseam sa pierd in singura curba unde trebuia sa franezi si sa sprintezi pe urma (stii bine ca nu am niciun pic de sprint in mine). Totusi, reusesc sa ma incalzesc pe la jumatatea cursei si sa ma infiltrez prin pluton in timp ce altii incercau sa se relaxeze si, fara prea multe alte interferente sau intamplari care sa merite a fi relatate, aud ca mai avem 3 ture. Ma pregatesc pentru marirea ritmului care, insa, nu s-a intamplat, si ma trezesc in ultima curba din ultimul tur cu 100-200m de sprint in care reusesc sa termin cu plutonul, si nu ultimul ᕦ(ò_óˇ)ᕤ.
Desi nu e mult sau foarte captivant, sunt mandru de prima cursa din an, dar, mai ales, de prima cursa olandeza si ma bucur de revenirea asta inceata care pare promitatoare. Totusi, pana data viitoare, de care habar nu am cand va fi, cam asta ii tot. Ceaustoc!
Race report: Ronde van de vijver
Reviewed by Gogu
on
12:29:00
Rating:
Reviewed by Gogu
on
12:29:00
Rating:
